Pentru clădirile cu structură de oțel, ignifugarea este obligatorie. Deși oțelul în sine nu arde, rezistența sa scade rapid la temperaturi ridicate, ducând la prăbușirea structurii. Trebuie luate măsuri de protecție împotriva incendiilor pentru structurile de oțel, iar aplicarea acoperirilor rezistente la foc este una dintre cele mai comune și esențiale metode pentru a realiza acest lucru. Astăzi, vom prezenta cum să alegem și să utilizăm acoperirile rezistente la foc pentru structurile de oțel.
Acoperirile rezistente la foc pentru structurile din oțel sunt împărțite în tipuri intumescente și neintumescente. Mai jos este o scurtă introducere a diferențelor dintre acestea:
|
Caracteristici |
Strat intumescent rezistent la foc |
Acoperire neintumescent rezistenta la foc |
|
Mecanism antiincendiu | Când este expus la foc, învelișul spumează și se extinde pentru a forma un strat carbonizat, izolând astfel oxigenul și încetinind răspândirea focului. | Învelișul nu se dilată atunci când este expus la foc; se bazează pe grosimea și conductivitatea termică scăzută pentru a bloca căldura. |
|
Grosimea stratului de acoperire |
Subțire, de obicei 1,5-2 mm |
Gros, de obicei 15-50 mm, sau chiar mai gros |
|
Apariții | Suprafață netedă de tip ultra-subțire; suprafață rugoasă de tip subțire; | Suprafață relativ rugoasă cu efect decorativ slab, mai potrivită pentru utilizare în zone ascunse |
|
Limită de timp anti-incendiu |
≤ 2,5 ore |
≥3 ore |
|
Principalele limitări | Cerințe ridicate pentru materialele de construcție (cum ar fi vopseaua anticorozivă) și adaptabilitatea la mediile exterioare | acoperire groasă, aspect slab, perioadă lungă de construcție și impact asupra încărcării structurale |
Acum, că cunoaștem informațiile și diferențele dintre acestea, permiteți-mi să vă spun cum să alegeți acoperirea rezistentă la foc potrivită pentru dvs.: Pentru spațiile interioare cu cerințe estetice ridicate, cum ar fi centrele comerciale, clădirile de birouri, sălile de expoziții și sălile de așteptare din aeroporturi, grinzile și stâlpii de oțel sunt expuși și necesită nu numai un aspect frumos, ci și o bună performanță anti-incendiu. Dacă timpul necesar pentru anti-incendiu este mai mic de 2 ore (sau 2,5 ore), se recomandă utilizarea acoperirilor rezistente la foc intumescente. Pentru structurile ușoare din oțel și structurile cu cadru spațial, se recomandă, de asemenea, utilizarea acoperirilor rezistente la foc intumescente, deoarece aceste structuri sunt sensibile la sarcini portante, iar natura ușoară a acoperirilor intumescente este un avantaj semnificativ.
Pentru stâlpii structurilor metalice înalte și componentele portante, unde siguranța structurală este mai importantă decât efectul decorativ, și pentru proiecte industriale grele sau petrochimice, cum ar fi fabricile industriale și instalațiile petrochimice cu cerințe extrem de ridicate de protecție la incendiu, se recomandă alegerea unor acoperiri ignifuge neitumescente; pentru cerințe de timp anti-incendiu ≥3h; iar pentru structurile ascunse și structurile metalice cu un accent mai mic pe caracteristicile decorative, ar trebui să se acorde prioritate și acoperirilor ignifuge neitumescente.
Deși acoperirile intumescente rezistente la foc sunt mai scumpe, acestea necesită un dozaj mai mic și sunt ușor de aplicat. Tipurile non-intumescente sunt mai ieftine, dar acoperirile lor sunt mai groase, necesitând o cantitate mai mare pe unitatea de suprafață, deci costul materialului nu este neapărat mai mic. (Grosimea stratului de acoperire pentru tipul non-intumescent nu trebuie să fie mai mică de 15 mm, altfel este dificil să se garanteze calitatea aplicării și efectul anti-incendiu.)
Pe scurt, este vorba în esență de un compromis între „estetică și greutate redusă” și „rezistență la foc și durabilitate”. Dacă proiectul este în interior și estetica este o prioritate, acoperirile intumescente sunt prima alegere; cu toate acestea, dacă implică părți portante critice ale clădirilor industriale grele sau ale structurilor metalice înalte, acoperirile neintumescente, cu stabilitatea și rezistența lor ridicată la foc, reprezintă o fundație mai fiabilă.
După ce ați ales acoperirea ignifugă potrivită, construcția corectă este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate. Iată câteva sfaturi eficiente în construcție:
1) Tratarea suprafeței: Asigurați-vă că suprafața de oțel este curată, uscată și fără rugină sau contaminanți. Aplicarea unui strat de grund antirugină poate îmbunătăți aderența și performanța generală. Acest lucru este crucial pentru asigurarea unei legături sigure între stratul de acoperire ignifug și structura de oțel și nu trebuie omis.
2) Grosimea este un indicator crucial: Standardul național GB 14907-2018, „Acoperiri rezistente la foc pentru structuri din oțel”, stipulează clar că grosimea stratului de acoperire pentru acoperirile rezistente la foc intumescente nu trebuie să fie mai mică de 1,5 mm, iar grosimea stratului de acoperire pentru acoperirile rezistente la foc neitumescente nu trebuie să fie mai mică de 15 mm. Aceasta este o cerință de bază pentru a asigura calitatea construcției și efectul ignifug. În același timp, trebuie respectate instrucțiunile producătorului privind grosimea stratului de acoperire, timpul de uscare și condițiile de mediu. Acest lucru va asigura că stratul de acoperire atinge performanța așteptată.
3) Întreținere regulată: Inspectați periodic suprafața de acoperire pentru a depista semne de uzură sau deteriorare. Remediați prompt orice problemă pentru a menține gradul de rezistență la foc.
Atunci când se utilizează acoperiri ignifuge intumescente, este esențial să se asigure compatibilitatea și compatibilitatea cu stratul anticoroziv subiacent și cu stratul superior; în caz contrar, efectul intumescent poate fi compromis, putând duce la decojirea stratului. Secvența tipică de aplicare este: grund anticoroziv → strat intermediar anticoroziv → strat ignifug intumescent → strat superior anticoroziv. Pentru mai multe informații despre acoperirile ignifuge, vă rugăm să contactați Forest Paint, lider în industrie.
Data publicării: 24 iunie 2026